#

Gen.Lt. (rtr) Dr. Ing. DUMITRU DORIN PRUNARIU (68 ani) 40 de ani de la ZBORUL spre INFINIT „Consider ca principala mea misiune în viaţă a fost îndeplinită!”

”Un zbor cosmic îţi rămâne în minte pentru o viaţă întreagă. Sunt lucruri care nu pot fi uitate şi nu pot fi date uitării…. Ceea ce rămâne şi marchează gândirea ulterioară a celor care au fost în spaţiul cosmic este imaginea unitară a Pământului. De acolo, de sus, îl vezi ca pe un glob fără graniţe care arată frumos dar poţi să îi desluşeşti cu puţină ştiinţă şi informaţii anterioare şi zonele rănite de oameni, de fenomente naturale. Şi îţi dai seama că Pământul acesta este casa noastră a tuturor. Iar această casă trebuie curăţată, îngrijită, protejată…” - Dumitru Dorin Prunariu.

 

S-au împlinit 40 de ani de când Gen.Lt.(rtr) Dumitru Dorin Prunariu devenea primul român (și singurul!) care a zburat în spaţiul cosmic.

Pe 14 mai 1981, alături de cosmonautul Leonid Popov s-a îmbarcat la bordul navei Soiuz 40; cei doi au petrecut în spaţiu 7 zile, 20 de ore şi 42 de minute. În momentul zborului, Dumitru Dorin Prunariu a fost la acea vreme cel de-al 103-lea cosmonaut al lumii și al patrulea cel mai tânăr cosmonaut în spațiul cosmic; de atunci numărul acestora a a ajuns la cifra 570.

Pe 12 aprilie 2021 a  fost marcată Ziua Mondială a Aviaţiei şi a Astronauticii sau Ziua Internaţională; exact acum 60 de ani, Iuri Alexeevici Gagarin, devenea primul om care a ajuns în Cosmos, fiind aflat la bordul navetei spațiale „Vostok 1”, lansată la ora 8:07 AM, ora României, de pe Cosmodromul Baykonur. El a efectuat pe orbită o rotaţie completă în jurul Pământului, călătorie care a durat 108 minute. „(…) lumea este mult schimbată faţă de momentul startului spre înălţimi cosmice. Important este faptul că noi, cei care am fost acolo, sus, indiferent de naționalitate, avem o viziune comună asupra Planetei şi a nevoii de protecţie şi păstrare a ei în condiţii de curăţenie, pace şi colaborare, pentru ca ea să poată găzdui cât mai multe generaţii” – mărturisea seniorul român al spațiului, membru corespondent al Academiei Internaţionale de Astronautică şi membru de onoare al Academiei Române, membru al Asociaţiei Exploratorilor Spaţiului Cosmic, cea mai înaltă distincţie acordată astronauţilor și al Academiei Americano-Române pentru Arte și Științe, California (SUA). Din anul 2013, este preşedintele asociaţiei ROMSPACE - Asociaţia Româna pentru Tehnologii şi Industrie Spaţiale.

 

Asteroidul „10707 Prunariu”.

Dumitru Dorin Prunariu a absolvital Facultatea de Inginerie Aerospaţială, Universitatea Politehnica Bucureşti (1976), a urmat apoi cursurile de trei ani ale Centrului de Pregătire a Cosmonauţilor „Iuri Gagarin” din Orăşelul Stelar, Rusia, iar în 1991, cursurile pentru cadre superioare ale Institutului Internaţional de Formare şi Management în domeniul Aviaţiei Civile (IAMTI/IIFGA) din Montreal, Canada.

În 1999 a absolvit cursurile Colegiului Naţional de Apărare, iar în 2004, cursul de ambasadori în cadrul Academiei Diplomatice a MAE (a fost Ambasador al României la Moscova).

Lucrarea sa de Doctorat în ştiinţe tehnice, specialitatea dinamica zborului aerospaţial, susținută în 1999 s-a intitulat „Mişcarea perturbată a satelitului artificial al Pământului”.

Este autorul a peste 40 de lucrări, cărţi și articole apărute în reviste de specialitate, între care: ”La cinci minute după cosmos” (1981), ”Cosmosul - Laborator şi uzină pentru viitorul omenirii” (1984), ”Istoria aviaţiei române” (1984), ”Dimensiuni psihice ale zborului aerospaţial” (1985), ”Asupra mișcării generale a vehiculului spațial sub acțiunea unui centru atractiv, ” Geodetic Precession Influence in Satellite Motion, Rom.Astron”. (1998), ”The Poynting-Robertson Effect in Satellite Motion”, (1999). Ca o recunoaștere a meritelor sale în promovarea internațională a studiului asteroizilor cu potențial de impact cu Terra și implicarea în activitatea mai multor instituții, inclusiv la nivel ONU, în anul 2017 Uniunea Astronomică Internaționalăa decis ca numele lui Dumitru Prunariu să fie dat unui asteroid din centura principală de asteroizi a Sistemului Solar, asteroidul numindu-se „10707 Prunariu”.

Alături de Senioara aviației românești, Florica Ioniță (90 ani), singura femeie parașutist după al Doilea Război Mondial

Pe 15 iulie 2020, Dumitru Dorin Prunariu a fost prezent la aniversarea senioarei aviației românești, doamna Florica Ioniță, la împlinirea vârstei de 90 ani, un eveniment organizat de Primăria Capitalei, prin Centrul pentru Seniori al Municipiului București.

”Sunt mândru că astfel de oameni există și că reprezintă o parte importantă și interesantă a aviației române”, ne-a spus atunci. ”Îi admir pe astfel de oameni care au împins Aviația Românească înainte, cu pasiune, dedicație, dragoste, iar pe doamna Ioniță, cu atât mai mult, pentru că este femeie și a ajuns la o vârstă atât de frumoasă. Doamna Ioniță a făcut aviație într-o perioadă istorică  dificilă, dar atașată incontestabil de aer, de cer, a performat în domeniul parașutismului, a zburat cu planorul și  a fost și pilot. Îi urez să transmită celor tineri, cât mai mulți ani și de acum înainte, din experiența ei, dar și dragostea de aviație și să reprezinte un exemplu viu de pasiune și dăruire pentru acest domeniu!”.

 

”Atâta timp cât sunt înconjurat de oameni activi și tonici, merg şi eu în acelaşi ritm. Cel mai înţelept este să înţelegi că viaţa este aşa cum este, are regulile ei, nu i te poţi opune şi ce îţi este scris, aia se va întâmpla” – ne mărturisea Dumitru Dorin Prunariu, care a avut amabilitatea să ne acorde un interviu în exclusivitate.

 

Aniversați 40 de ani de la zborul dumneavoastră în COSMOS… Dacă ați privi înapoi cu… mândrie ce gânduri vă animă? Dar dacă ați face un arc peste timp, care vă sunt visele, idealurile, dorințele?

Trăim într-o perioadă de timp confuză, în care generațiile tinere și nu numai, nu știu, de  exemplu că România participă la programe cosmice într-un cadru intern și internațional bine definit. Mulți n-au habar că în 1981 un român a zburat în cosmos și că a efectuat pentru știinta românească numeroase cercetări și experimente. Eu privesc cu mândrie la ceea ce am realizat eu și la ce a realizat România în domeniul de activitate pe care îl reprezint, atât înainte de 1989, cât și după 1990. Gândurile sunt însă de îngrijorare...

Vise, idealuri, dorințe? În lume, la ora actuală, domeniul cosmic incluzând cercetare, dezvoltare, inovare, industrie, servicii, reprezintă o cifră de afaceri totală de 400 de miliarde de dolari, în creștere cu 7% pe an. Cosmosul a devenit o afacere foarte rentabilă, în care statele cu viziune investesc foarte mult. La nivelul Agenției Spaţiale Române avem cunoștințe, avem propuneri, programe, dar când vine vorba de finanțare, de decizii guvernamentale, rămânem în cea mai mare parte cu visele, din ce în ce mai utopice. Dorinţa mea ar fi să găsim oameni responsabili care să înțeleagă problemele, implicațiile nerezolvării lor și să găsească soluții.

Ce reprezintă, moral, sentimental, profesional “cifra 103” pentru dumneavoastră?

Când eram în liceu, la 17 ani, făceam parte dintr-un cerc de rachetomodele în cadrul școlii, cerc care se numea „Mesagerii cosmosului”. Alături de alți colegi am participat și am luat premiu cu o stație de lansat rachete la un concurs național numit „Minitehnicus”. Cu acea ocazie am primit carnetul de membru „Minitehnicus” cu numărul 103! Nici prin cap nu mi-ar fi trecut  atunci că, peste 11 ani voi fi primul român care zboară în Cosmos și al 103-lea din lume! M-am oferit voluntar pentru a deveni candidat cosmonaut la doar un an după absolvirea facultății și după alţi doi ani mă aflam în Orășelul Stelar, acolo unde se pregătesc toate echipajele cosmice internaționale. Am fost cel mai tânăr candidat cosmonaut din programul ”Intercosmos”, la care participa și România și al patrulea cel mai tânăr din lume la data zborului. Consider că tinerețea și-a spus cuvântul în rezultatele obținute. Am învățat mai rapid și mai consistent decât alții limba rusă, aș spune în ritm studenţesc, am asimilat rapid și profund cunoștințele de specialitate predate, am obținut cele mai mari note la examenele finale, iar capacitatea mea de concentrare, analiză si decizie era foarte rapidă...

Ce înseamnă pentru dumnavoastră Planeta Pământ după ce ați avut ocazia să o priviți în toată splendoarea sa?

Planeta Pamânt este casa noastră a tuturor. Mulţi nu sunt conştienţi de acest lucru şi contribuie la degradarea ei, mai ales prin poluare, afectându-ne viaţa, sănătatea şi viitorul. Chiar dacă ne gândim că o parte din oameni vor forma colonii pe alte planete, Pământul va rămâne totuşi casa noastră. Pe glob suntem acum peste 7,8 miliarde de oameni. Să presupunem că peste 100 de ani va exista pe planeta Marte o colonie de un milion de oameni. Aceştia vor reprezenta 0,012% din populaţia de acum a Pămîntului, deci aproape nimic. Pământul este singura planetă care ne asigură gravitaţia necesară ca să nu ne deformăm oasele şi muşchii, sub influenta căreia funcţionează normal organele interne, care ne asigură oxigenul pentru respiraţie şi apa atât de necesară, care are un câmp magnetic care captează şi deviază o parte s din radiaţia cosmică nocivă, care are o atmosferă ce ne protejează de pericolele care pot veni din cosmos. În orice altă parte din Univers am trăi închişi, în condiţii artificiale şi rupti de origini. Pământul văzut din cosmos este o planetă superbă, frumoasă, dar foarte fragilă şi care are nevoie de protecţia noastră pentru a rămâne la fel şi pentru generaţiile viitoare.

La ce vârstă v-ați pensionat? Cum ați trecut peste acest aspect din viața dvs? Ce făceați atunci și ce ați făcut de atunci?

La mine pensia este o stare mai mult simbolică. Am trecut în rezervă ca general de aviaţie în anul 2007, dar am continuat să lucrez în cadrul Agenţiei Spaţiale Române ca civil. Am înfiinţat cu câţiva colegi o asociaţie privată de cercetare în domeniul pe care îl cunosc atat de bine, se numeşte ROMSPACE, am participat la competiţii şi am câştigat proiecte naţionale şi europene în domeniul meu; îmi continui şi acum activitatea în acest context. Sunt şi acum membru în Consiliul de Administraţie al Agenţiei Spaţiale Române, particip la numeroase activităţi internaţionale, am atribuţiuni încredintate de statul român, dar am şi cele asumate personal, ca expert, în organizaţii internaţionale neguvernamentale. Să nu credeţi că toate acestea sunt remunerat! Sunt încă instituţii de prestigiu în care nu este acceptat oricine. Susţin conferinţe şi am numeroase întâlniri publice, cu elevi şi studenti atât în ţară, cât şi în străinatate şi... caut să-i inspir. Ca membru de onoare al Academiei Române, am anumite atribuţiuni şi obligaţii şi faţă de aceasta. Deci, vă pot spune că acum, la cei 68 de ani pe care îi am, sunt mai ocupat decât atunci când eram angajat şi obligat să muncesc 8 ore pe zi. Timpul meu nu mai este acum normat, de multe ori având de elaborat materiale sau de pregătit participarea la reuniuni, ma culc şi la 1 sau 2 noaptea, iar de regulă dimineaţa, la 7-7:30 mă trezesc şi încep programul. În tinereţe eram în stare să dorm şi 8-9 ore pe zi, dar acum îmi ajung 5-6 ore de somn pe noapte.

Ați depășit toate barierele spațiului, dar cum au fost pentru dumneavoastră ”barierele” 50 ani sau 60 ani?

Din câte îmi amintesc o îngrijorare faţă de vârstă am avut-o pe la 45 de ani. Mă gândeam că trec într-o etapă de viaţă în care o grămadă de lucruri se vor înrăutaţi, unele se vor sfârşi şi nu ştiam cum să mă raportez la acea nouă stare. Apoi am constatat că am trecut de 50 de ani fără ca lucrurile să se înrăutăţească aşa tare, apoi cei 55 de ani au trecut în zbor şi am ajuns la ”borna”  60, când constat că mă apropii vertiginos de 70 şi aproape că am uitat să mai ţin socoteala anilor pentru că am foarte mult de lucru. Am activităţi şi proiecte deja planificate pentru anul următor sau chiar pentru peste doi ani, așa că nu am timp să mă gândesc la vârstă. Desigur, am mai făcut ajustări legate de sănătate, am şi eu... pastilele mele pe care trebuie să le iau regulat, mă uit în oglindă şi constat că părul e tot mai alb, că pielea feţei se lasă şi își pierde din tonus, dar nu îmi mai fac griji. Atâta timp cât sunt înconjurat de oameni activi, tonici, merg şi eu în acelaşi ritm. Oricum, cel mai înţelept este să înţelegi că viaţa este aşa cum este, are regulile ei şi nu i te poţi opune şi „ce îţi este scris” cum se spune, aia se va întâmpla.

Ce pasiuni aveți, care vă sunt hobbies-urile, cum va petreceţi ziua, week-end-ul, vacanțele, sărbătorile?

 Încă din liceu am avut aparat de fotografiat şi am făcut fotografii. Îmi developam singur filmele, le prelucram, scoteam poze pentru familie şi cunoscuți, am lucrat şi color, apoi tehnologia s-a schimbat. Grija fotografului acum este să facă poze bune folosind aparate digitale şi să aibă un software de prelucrare a pozelor. Este ceea ce fac eu acum. Pasiunea pentru fotografie a rămas, echipamentul folosit este altul.

Când nu am activităţi profesionale îmi place să lucrez prin casă. Repar tot ce se poate repara, îmi mai fac câte un dulap, nişte rafturi, mai lucrez prin grădină, mai joc o tablă cu soția (în tinereţe jucam şah); înainte de pandemie ne mai vedeam cu familii prietene şi jucam canastă, mai organizam câte o aniversare şi invitam familia, fiii, nepoţii, prietenii.  Uneori, în vacanţe, nepotului cel mare care e clasa a 7a, îi face plăcere să rămână câteva zile pe la noi, deşi locuim relativ aproape. Îl mai iau la unele activităţi şi începe tot mai mult să înţeleagă cine este bunicul lui. Pe lângă aceasta, acumulează cunoştinţe utile pe care nu le află la şcoală. Îmi place să şi gătesc, am învăţat multe de la tatăl meu care în tinereţe s-a gospodărit singur.  Intrucât şi soţia este pensionară, atunci când nu am activităţi profesionale presante mai plecăm cu maşina prin ţară, ne revedem rude sau locuri de care suntem legaţi, iar uneori plecăm cu prietenii în excursii în străinătate.

Ce sfaturi ”sănătoase” ați da seniorilor? Ce are trebui să facă odată cu pensionarea și cu înaintarea în vârstă?

Să nu stea degeaba!

Să îşi facă de lucru, dar într-un mod organizat, cu planuri de viitor pe care să le urmărească. Dacă au avut preocupări sau pasiuni în perioada în care aveau şi serviciu şi nu s-au putut ocupa adecvat de ele, au acum posibilitatea să le reia.

Să nu stea singuri şi să nu stea în preajma unor persoane care se plâng toată ziua, care îi storc de energie prin vorbe şi comportament.

Să caute compania unor oameni tonici, optimişti, care degajă energie pozitivă, chiar şi de aceeaşi vârsta cu ei!

Dumneavoastră, ce v-ați mai dori de la viață, de la destin?...

Consider că principala mea misiune în viaţă a fost îndeplinită! Îmi doresc să continui activitatea aşa cum este şi acum, atâta timp cât mai pot fi util şi îmi va permite sănătatea. Îmi doresc şi ca fiii şi nepoţii să-şi găsească mai mult timp pentru bunici. Eu am amintiri frumoase şi adânc întipărite cu bunicii mei. Pentru mine au constituit un punct de referinţă, un reper de continuitate a familiei, au umplut un gol sentimental şi chiar spiritual pe care l-am conştientizat doar atunci când ei nu au mai fost.  Îmi doresc să-i văd pe nepoţi realizaţi profesional şi mulţumiţi de viaţa pe care o duc.

Ce vreau de la destin? Ce mi-e dat, atâta voi duce!

 

 

 

 

Evenimente

Abonare Newsletter

Contact

Mesaj de contact



  • Pentru proiectele ”Împreună de-o viață. Aniversarea Căsătoriei 25, 50, 75 ani” / ”Lumina ochilor, cea mai importantă. Ochelari pentru vârsta a treia” / ”Vieți Centenare” / ,,Învinge cancerul colorectal. Un test pentru viață”:
    Birou de Relații cu Publicul: Bdul. 1 Mai nr. 28 (cartier Drumul Taberei), sector 6
    Program: luni - joi, între orele 9.00 - 17.00
    Mijloace de transport în comun: Troleibuze: 69, 90, 93 / Autobuze: 126 (Stația STB ”Drumețul”)
  • Bdul. 1 Mai Nr. 28 (cartier Drumul Taberei), cod 061632, sector 6, București

    Program Audiențe Director General: Vineri, în intervalul 12:00 – 14:00 (cu programare prealabilă)


  • Relații cu Publicul: 0785.199.197, 0786.980.726, 0784.253.108

  • Comunicare și Relația cu Presa: Oana Georgescu - 0786.977.750

  • Email:  contact@cs-mb.ro

  • Email:   presa@cs-mb.ro

Parteneri

#
#
#
#