#

Alexandru Pscheidt, ”Doctorul” de piane

Este unul dintre cei mai experimentați și respectați acordori români de piane, cu o carieră remarcabilă în domeniu care începea la sfârșitul anilor ’60 la Fabrica de Instrumente Muzicale ”Doina” de pe strada Uranus. ”Am început de copil studiul viorii la Școala de Muzică” – ne mărturisea celebrul Alexandru Pscheidt, acum în vârstă de 75 de ani. ”Nu am excelat și, la vremea aceea, dacă nu erai perfect, nu aveai nicio șansă de afirmare. Erau două licee de muzică, iar concurența era foarte mare. Aveam însă în familie un unchi care era lutier; construia viori, violoncele, contrabasuri, iar mie mi se părea foarte interesant ceea ce făcea. Petreceam mult timp în atelierul său și, la un moment dat m-a întrebat dacă nu mi-ar plăcea să trec și eu de cealaltă parte a baricadei și să învăț totul despre piane”.

Tânărul Alexandru s-a gândit că ar putea avea o meserie cu totul specială, că ar putea să descifreze și să stăpânească tainele construcției pianelor, să învețe să le întrețină, să le acordeze și să le regleze. În acea perioadă tocmai se deschisese Fabrica de Instrumente Muzicale ”Doina”, așa că, a fost angajat pe loc. ”Nu era o fabrică mare, iar producția de instrumente era mică. Eu eram ucenic. Am început să iau lecții de la meseriași, oameni în vârstă care lucraseră la patron. Toate atelierele fuseseră desființate, așa că se strânseseră acolo. Din Păcate, România nu avea tradiție în construcția de instrumente muzicale, mai ales în cea de piane”. După câțiva ani i s-a oferit ocazia să lucreze la Conservatorul de Muzică ”Ciprian Porumbescu”. Era anul 1970. Iar Alexandru Pscheidt devenise oficial acordor de piane. Pe atunci, la Conservator erau 120 de piane și patru acordori tineri. Acum sunt 200 de piane și un singur acordor….

”Eu venisem din fabrică și practic, mă calificasem la locul de muncă. Știam să reglez, să montez, să acordez un pian, cunoșteam aproape toate etapele de construcție….”. Seriozitatea, talentul, profesionalismul i-au oferit șansa de a colabora la vremea aceea și cu Filamonica ”George Enescu”, Orchestra Radiodifuziunii Române și Casa de Discuri ”Electrecord”. Totul a mers foarte bine până în 1977… ”După Cutremur, parcă totul a început să se ducă în jos” – povestește Alexandru Pscheidt. ”Nu mai era timp și loc de muzică. Mulți muzicieni valoroși părăseau țara, nu se mai investea și în educația muzicală, puțini alegeau această meserie, iar concurența era foarte mare. Eu eram însă ocupat până peste cap; aveam multe colaborări, iar la un moment dat am fost solicitat să acordez pianul cel nou, un Steinway, de la Institutul Goethe, pe atunci Casa de Cultură <>. M-am ocupat foarte bine de acel pian, iar directorul mi-a dat atunci o scrisoare de recomandare, fără să îmi închipui că îmi va folosi mai târziu”.

Fiind de origine germană, Alexandru Pscheidt a făcut din nou cerere să plece în Germania pentru a-și vizita rudele. Prima dată cererea îi fusese respinsă pentru că nu prezenta garanții. De data aceasta era căsătorit să avea déjà trei copii, unul dintre băieți abia născut. ”Reușisesm să îmi cumpăr și o casă micuță, modestă, vis-a-vis de cimitirul Bellu, în fostul cartier CFR din zona Pieptănari.  Era zonă demolabilă, toată lumea zicea că sunt nebun să îmi iau casă tocmai acolo; rândurile de blocuri nou construite erau foarte aproape de strada mea, dar eu voiam să am casă cu curte. Visam să îmi construiesc un atelier în care să lucrez, dar nu am primit aprobare pentru așa ceva. Și totuși, deși câștigam bine, devenisem cunoscut și aveam de lucru, am hotărât să plec definitiv din țară. Era în 1980, dar intuiam că situația se înrăutățea și că nimic nu va mai fi la fel.  Am primit aprobarea să plec, fără ca nimeni să se gândească la faptul că nu voi mai reveni”.

Alexandru Pscheidt a plecat cu trenul spre Germania și a ajuns la 5 dimineața la Frankfurt. Până la graniță a fost însoțit în compartiment de un…tovarăș pe care îl cunoșteau și îl salutau toți controlorii. Au discutat tot drumul, l-a tras de limbă, dar nu a reușit să afle gândurile și intențiile lui Alexandru care avea viză pentru numai o lună. ”Dacă aș fi fost controlat  la sânge de vameși și dacă mi-ar fi găsit trusa în care se aflau cheia de acordaj, o șurubelniță și un briceag, nu știu ce s-ar fi întâmplat!... Un cunoscător și-ar fi dat seama că puteam lucra oriunde cu aceste scule”.

Odată ajuns în Germania, a început demersurile pentru a se stabili definitiv în țară; după un an și jumătate a reușit să își aducă soția și pe cei trei copii. ”Soția era casnică, nu era angajată, iar statul român nu avea mare lucru de câștigat de pe urma mea„  - spune domnul Pscheidt. ”Plus că le rămânea casa cu tot ce aveam în ea. Am avut noroc, pentru că alții așetptau 5 – 6 ani până când reușeau să își reunească familia”.

S-a stabilit mai întâi la Dusseldorf;  s-a prezentat însă la celebra firmă Steinway & Sons din Hamburg cu scrisoarea de recomandare de la directorul Institutului Goethe din București. ”Scria că sunt cel mai bun acordor de piane din Capitală și că mă recomandă cu mare căldură în caz că vreau să vizitez fabrica. Era singura dovadă ca sunt de meserie, dar, inspectorul general de calitate m-a întrebat ce știu să fac. I-am înșirat toate fazele de constructie a unui pian, iar el mi-a spus ca nu au nevoie de așa ceva, ci doar de un acordor. M-a întrebat dacă vreau sa dau o probă. M-a condus într-o cabină de acordaj, special și mi-a dat un pian… mediu, adică nici nou, nici finisat. M-am chinuit să îl fac să sune perfect, dar era imposibil în acea fază a construcției. După o oră și jumătate am reușit să scot maximum din acel pian la care mai trebuia lucrat; acest lucuru era binecunoscut, mi s-a dat dreptate, iar munca mi-a fost apreciată. Mi s-a spus că, imediat ce am actele în regulă, mă poate angaja. După o lună de la acel test, am început să lucrez la celebra firmă din Hamburg, unde mi s-a oferit posibilitatea să locuiesc în casa de oaspeți  unde plăteam o chirie simbolică. Era în 1981. Mai târziu, atunci când a venit și familia, mi s-a oferit un apartament cu cinci camera și, dacă nu mi-ar fi ajuns banii, m-ar fi subvenționat statul german. Am fost foarte bine primit de colegi, eram tare mandru că lucram acolo, mă simțeam liber, aveam siguranță. Firma era americană, avea greutate în relatia cu statul german și, chiar dacă nu era de lucru, nimeni nu era dat afară; în cel mai rău caz, lucram câte două zile, alte trei zile stăteam acasă și eram plătiți cu 80% din salariu”.

Alexandru Pscheidt avea să își dovedească profesionalismul și talentul și în domeniul altor operații de reglaje, acordaje și de acustică. ”Trebuie să ai capacitatea de a aduce cele 240 corzi în anumite combinații, care să aibă sunetul dorit de pianist. Pentru asta este nevoie de simț tehnic, auz foarte bun și răbdare, toate la superlativ. Lucrătorul german era calificat doar pentru o fază a lucrării, dar eu cunoșteam toate fazele de întreținere ale pianului și mă descurcam foarte bine. Am rămas în Hamburg, la fabrica Steinway,  26 de ani”.

În anul 2007, un telefon din partea Directorului Artistic al Filarmonicii ”George Enescu”, regretatul Nicoale Licareț, îl determină pe Alexandru Pscheidt să se întoarcă definitiv în țară. Celebrul panist Dan Grigore și Mihai Ungureanu, Directorul Artistic al Filarmonicii ”Oltenia” din Craiova urmau să susțină un concert la două piane care trebuiau acordate și puse la punct. ”Acolo erau două piane în inventar, dar trebuiau să fie funcționale și să sune… Am ajuns la Craiova, m-am apucat de treabă, iar în cinci zile au reușit să le pun la punct, concertul s-a ținut, a fost un succes, iar domnul Licareț m-a rugat ca înainte să mă întorc în Germania, să mă opresc și la București, să vin la Ateneu și să văd pianul de acolo... Mai aveam patru ani până să ies la pensie, dar, după un consiliu de familie, am hotărât să mă întorc împreună cu soția în țară. Copiii erau déjà la casele lor, fata, Daiana se stabilise în SUA, în Florida, cei doi băieți Robert și Laurențiu, aveau familiile lor, în Germania. Avem șase nepoți. Cu toții s-au bucurat că vor avea unde veni aici, la București, unde, împreună cu soția am renovat casa în care locuim, avem o viață liniștită, o situație stabilă, iar eu sunt încă solicitat și colaborez permanent cu Filarmonica <> și cu Opera Națională București. Din păcate, pandemia ne-a ținut departe unii de alții; eu nu mai pot zbura, căci am un stimulator cardiac, ei nu mai pot călători, dar sperăm că totul va reintra în normal”.

Alexandru Pscheidt este și la ora actuală solicitat pretutindeni, în București și în țară și este mândru de faptul că un hooby i-a devenit meserie, pasiune și sursă de existență. O face cu mare plăcere, la orice oră din zi și din noapte, oriunde. Din păcate astăzi sunt numai doi specialiști care îi calcă pe urme. Unul la București și unul la Suceava. ”Este o meserie dificilă, tinerii nu mai au răbdare, au nevoie de pregătire, de simț artistic, dedicație și ureche muzicală foarte bună. Eu am prins alte vremuri, altă educație; am lucrat cu mari pianiști care mă solicitau doar pe mine pentru că eu știu toate operațiile, acordajul, partea de mecanică…. Îmi place să ascult muzică și mai ales concertele de pian; mă interesează cum sună pianul dintr-o anumită sală de concertea lumii, îmi place să ascult un pianist, să încerc să îi intuiesc preferințele, obișnuința de a cânta și, de multe ori, am avut ocazia ca eu să îi pregătesc pianul, mai ales la Festivalul <>. Cele mai importante lucruri din viața mea au fost și sunt familia și legăturile mele permanente cu muzica, la toate nivelurile; și, am marea șansă ca, spre deosebire de colegii mei de generație care au ieșit la pensie, eu încă mai lucrez!”.  

Foto: CSMB

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Evenimente

Abonare Newsletter

Contact

Mesaj de contact



  • Pentru proiectele ”Împreună de-o viață. Aniversarea Căsătoriei 25, 50, 75 ani” / ”Lumina ochilor, cea mai importantă. Ochelari pentru vârsta a treia” / ”Vieți Centenare” / ,,Învinge cancerul colorectal. Un test pentru viață”:
    Birou de Relații cu Publicul: Bdul. 1 Mai nr. 28 (cartier Drumul Taberei), sector 6
    Program: luni - joi, între orele 9.00 - 17.00
    Mijloace de transport în comun: Troleibuze: 69, 90, 93 / Autobuze: 126 (Stația STB ”Drumețul”)
  • Bdul. 1 Mai Nr. 28 (cartier Drumul Taberei), cod 061632, sector 6, București

    Program Audiențe Director General: Vineri, în intervalul 12:00 – 14:00 (cu programare prealabilă)


  • Relații cu Publicul: 0785.199.197, 0786.980.726, 0784.253.108

  • Comunicare și Relația cu Presa: Oana Georgescu - 0786.977.750

  • Email:  contact@cs-mb.ro

  • Email:   presa@cs-mb.ro

Parteneri

#
#
#
#