#

MARIA RĂDULESCU (85 ani), meșter ipsosar de peste șase decenii

Am găsit-o în atelierul său de pe Calea Griviței nr. 35, vis-à-vis de Universitatea de Arte Plastice, lucrând la mâna lui Moise, o lucrare impresionantă, atinsă de perfecțiune. În timp ce vorbeam a continuat să o șlefuiască, știind exact ce să facă, chiar fără să se uite, folosind pentru retuș câte o ustensilă specială. În atelier existau mai multe astfel de mâini. Credeam că sunt cereri. Dar nu, le face din plăcere, ca majoritatea lucrărilor albe, din ipsos, îngrămădite în spațiul devenit în timp, prea mic. Zei, zeițe, busturi de tot felul, efigii și medalioane cu figuri cunoscute, scriitori, compozitori, muzicieni, elemente din coloane, părți supradimensionate ale capului (nas, urechi) și corpului pentru școlile de arte, după care elevii învață să deseneze sau pentru studenții la Medicină. S-a oprit doar atunci când pe ușa atelierului, adică a ipsoseriei a intrat o tânără pentru a cumpăra un bust al lui Venus, care putea fi folosit ca vază sau ghiveci pentru flori.

 

            ”Cum știe lumea să vină aici?” – am întrebat-o, pentru că, nici la intrare, nici pe fațadă, nu se află nicio firmă și niciun indiciu. Și nici reclamă nu își face în vreun fel. ”Din ziare a aflat lumea și am înțeles că și de pe Google” – a răspuns doamna Maria Rădulescu, una dintre cele mai vârstnice bucureștence care continuă să își facă meseria de ipsosar de care s-a îndrăgostit la 20 de ani. A învățat-o mai întâi de la unchiul său, apoi de la viitorul soț care avea și atelierul de ipsoserie; în 1997 Gheorghe Rădulescu s-a stins din viață, iar Maria a hotărât să meargă mai departe. Din păcate, copiii nu le-au împărtășit pasiunea; fiica, fostă profesoară s-a stins din viață, iar băiatul este plecat din țară și s-a stabilit tocmai în Costa Rica, unde are un restaurant. L-a vizitat acum câțiva ani, ar fi putut rămâne acolo, fiul o cheamă mereu în vizită, dar ”tot acasă, la ipsosărie” e mai bine… În fiecare zi, Maria Rădulescu vine în atelierul unde totul este alb, la propriu și la figurat, la fel și salopeta de lucru, încălțămintea și baticul. Cât timp a vorbit despre viața ei nu s-a oprit nicio clipă din lucru. Și, cât va fi în putere, va continua să muncească la ceea ce îi place.

            ”Un pas mic pentru om, dar un salt uriaș pentru omenire” -  Neil Armstrong, 1969

            Pe un perete al atelierului tronează un medalion realizat de Gheorghe Rădulescu, la zece ani după ce Neil Armostrong ajunsese pe lună și un document înrămat. Un alt medalion obţinut din aceeaşi matrice a ajuns în SUA la celebrul cosmonaut care a transmis printr-o scrisoare, mulţumirile sale către familia Rădulescu. ”În 1979, soțul meu a trimis medalionul la NASA, la cererea unor tovarăși de la partid care i-au dat adresa din SUA, iar el s-a conformat și a trimis medalionul prin poștă. Apoi am primit scrisoarea asta de mulțumire” – spune doamna Rădulescu, care nu știe însă mai multe detalii fiindcă a fost mereu un subiect tabu. Orginalul se află expus la Armstrong Air&Space Museum (Muzeul Explorării Spațiului Extraterestru) din Ohio, SUA.

            ”Totul a început când aveam vreo 20 de ani și l-am vizitat pe unchiul meu care lucra în atelierul de la Palatul Regal, actualul Muzeu Național de Artă al României„ – povestește Maria Rădulescu. Pe atunci se numea Tofan, locuia cu familia la Focșani și venise în vizită la rudele sale din București. Era începutul anilor ’50, iar pe clădirea Palatului Regal se vedeau încă urmele bombardamentului din timpul celui de-al Doilea Război Mondial; începuseră reparațiile și se înființase o secție de Restaurare, care există și azi. Scopul era și acela de a fi îndepărtate elementele arhitecturale de decor care aminteau de Monarhie, Regele Mihai fiind alungat în anul 1947.  ”Când am văzut ce ieșea din mâinile lui, mi-am spus că vreau să fac și eu această meserie și am ajuns să fiu a treia generație care a continuat-o. Așa am început să fur meserie de la el și să lucrez în atelierul lui de pe strada Duzilor”.

Tot atunci l-a cunoscut pe sculptorul Gheorghe Rădulescu, viitorul său soț. Maria venise la Craiova pentru e executa niște ornamente pentru sărbătoarea de la 23 august, iar el avea expusă o lucrare. S-au văzut, s-au plăcut și s-au căsătorit în 1954. ”Am avut o viață frumoasă alături de el, ne-a legat și meseria, plus că lucram mereu cot la cot”. Au lucrat amândoi la multe statui din București și din țară, inclusiv la cea a lui George Enescu aflată în fața Operei Naționale, semnată de Ion Jalea și la ansamblul de la Academia Militară din București. Remarcabil este faptul că Maria Rădulescu a avut ocazia să lucreze pentru sculptori mari ai vremii, Oscar Han, Ion Jalea, Boris Caragea, Ion Irimescu sau Constantin Baraschi.

            Lucrul cu studenții de la Arte Plastice și la ornamentele Casei Poporului

            După ce în anul 1981, soțul său, sculptorul Gheorghe Rădulescu a murit, Maria a început să lucreze cu studenții de la Universitatea de Arte Plastice, pe care i-a învățat tot ce știa. ”Practic venit în locul rămas liber, iar eu îi învățam pe studenți să toarne în ghips, să facă mulaje… Nu poți să devii sculptor dacă nu știi ce să îi ceri ipsosarului” – spunea ea. După șapte ani a renunțat la post, salariul fiind prea mic și după ce i se refuzase mărirea. A fost imediat angajată pe un salariu de cinci ori mai mare pe șantierul de la Casa Poporului, acolo unde lucrau majoritatea arhitecților și meșterilor din București. Ornamentele executate de Maria Rădulescu se regăsesc acum în interiorul Palatului Parlamentului de acum, decorațiuni gemene se regăsesc în locuințele din Capitală. A păstrat ”bucățele” din acele ornamente care tronează acum în atelierul său.

            ”Câștigam bine, dar munca era grea, iar condițiile și mai grele, mai ales iarna, când trebuia să îndur un frig crâncen! Odată mi-au degerat picioarele! Am lucrat aici, dar și la Ministerul Apărării Naționale, până la Revoluție”. Avea să sufere ani de zile din cauza reumatismului. S-a recuperat, a reușit să cumpere spațiul din Calea Griviței și s-a reîntors la lucru. ”Ce se fac acasă? Cât să stau să bolesc și să mă odihnesc?”. Schimbările de vreme îi aduc mari dureri în oase (și în atelier e frig, încălzirea ar costa prea mult), dar totuși praful alb și ipsosul îi menține tenul întins și chiar îi vindecă rănile.

Evenimente

Abonare Newsletter

Contact

Mesaj de contact



  • Pentru proiectele ”Împreună de-o viață. Aniversarea Căsătoriei 25, 50, 75 ani” / ”Lumina ochilor, cea mai importantă. Ochelari pentru vârsta a treia” / ”Vieți Centenare” / ,,Învinge cancerul colorectal. Un test pentru viață”:
    Birou de Relații cu Publicul: Bdul. 1 Mai nr. 28 (cartier Drumul Taberei), sector 6
    Program: luni - joi, între orele 9.00 - 17.00
    Mijloace de transport în comun: Troleibuze: 69, 90, 93 / Autobuze: 126 (Stația STB ”Drumețul”)
  • Bdul. 1 Mai Nr. 28 (cartier Drumul Taberei), cod 061632, sector 6, București

    Program Audiențe Director General: Vineri, în intervalul 12:00 – 14:00 (cu programare prealabilă)


  • Relații cu Publicul: 0785.199.197, 0786.980.726, 0784.253.108

  • Comunicare și Relația cu Presa: Oana Georgescu - 0786.977.750

  • Email:  contact@cs-mb.ro

  • Email:   presa@cs-mb.ro

Parteneri

#
#
#
#