#

VASILE ENIȘOR (54 ani) sau Nea Vasile, ultimul flașnetar al Bucureștilor

”Bunicul meu, Marin a fost flașnetar de meserie. Avea două flașnete* adevărate, din acelea, cu tambur pe foale. Umbla cu ele prin București, la Ploiești, la Constanța și oriunde unde erau târguri, Moși, bâlciuri. Când am crescut, am început să mă învârt pe lângă el, știam ca-n palmă mahalalele Ploieștiului, îl mai ajutam, învârteam de manivelă, mai ciuguleam câte un mărunțiș, dar nu voia sub nici o formă să mă învețe să dresez papagalii. Avea unul mare, Gheorghe, foarte deștept și doi peruși. A suferit enorm că a rămas fără ele, pe una i-a vândut-o unul dintre fiii lui, iar pe cealaltă i-a confiscat-o jandarmii” – ne-a mărturist într-o seară frumoasă de vară, Vasile Enișor, ultimul flașnetar al Bucureștilor de-acum și de odinioară, pe care l-ați întâlnit plimbându-se agale pe străzile din Centrul Vechi al Capitalei. Este însoțit mereu de papagalii săi Trandafir și Patraulea și de șoriceii Căpşunica și Parfumel, dresați să aleagă răvașe pentru turiști.

            „Toate sunt scrise de mine, sunt bilete de dragoste, de bună dispoziţie, amuzante, care să-i însenineze ziua omului. Pe vremuri erau doar patru tipuri de bilețele pentru domnișoare, flăcăi, doamne și domni și pe care papagalii le scoteau din cutiuţele destinului. Răvașele sunt rămase de la Arghezi, că doar el a scris Bilete de papagal; mai păstrez și eu din conținutul celor vechi care au farmecul lor. Acum, nimeni nu mai crede, dar se amuză”. Acasă are mai mulți papagali și vreo treizeci de șoricei pe care îi hrănește, îi îngrijește şi îi învață să tragă bileţele.  

            Prezența insolită, pe care nu ai cum să nu o remarci, Nea Vasile Flașnetarul este un veritabil "Charlie Chaplin" al zilelor noastre, care se identifică practic cu decorul din centrul Bucureștilor de-acum, apariția sa, mereu îmbrăcat la patru ace, cu veston negru, cămașă albă, papion şi joben aducând cu sine parfumul de București de altă dată.

            ”Mă trag dintr-o familie de artiști, o parte erau lăutari și alții erau circari, comedianți, aveau leagăne, lanțuri, tot felul de lucruri pe care le găseai la bâlci…  Tata cânta la acordeon, țambal și la vioară și își dorea tare mult să îi calc pe urme. Mie însă îmi plăcea lumea circului, bâlciul, spectacolul și eram fascinat de flașneta bunicului care spunea de multe ori: <<Eheeee, cutia asta, cândva, o să îl facă celebru pe ăsta micu’!>>”.

             Singurele averi ale tânărului Vasilică născut pe 1 ianuarie 1966, aflat la început de drum erau talentul înnăscut pentru dresură și pasiunea pentru lumea circului. ”Am învățat de la nenea Aurică din Țăndărei cum se dresează papagalii, adică numai noaptea, la simț și cum se îngrijesc, pentru că sunt foarte sensibili. Apoi am venit în București, la Coana Tuța care avea un circ particular, în Rahova. Făceam de toate, comisioane, vindeam pâine, cafea, ceai, măturam, dar mie îmi plăceau animalele; le hrăneam, făceam curat în cuști, simțeam că am talent de dresor, aveam har și că acolo era destinul meu. Mă împrietenisem cu un corb vorbitor și cu o maimuță, care juca cărți. Patroana nu știa ce comori are în menajerie, despre corb, credea că e cioară, iar eu câștigam bani făcând pariuri cu spectatorii dacă vorbește sau nu pasărea. Cineva m-a pârât, așa că am fost pedepsit să stau afară, la intrare, să rup bilete. Odată a trebuit să țin locul cumnatului meu care făcea atmosferă, ca să intre lumea la spectacol; am început să îl imit pe Charlie Chaplin și, atât de bine mi-am intrat în rol, încât cucoana mi-a făcut costum. Am umplat mult cu circul, ba eram la Călărași, ba la Brăila, ba la Iași, dar la un moment dat m-am săturat de viața trăită în vagoane, mereu pe drumuri. Eram băiat tânăr, frumos, mergeam pe 20 de ani... Așa că am hotărât să mă angajez la o fabrică, în Ploiești. Mi-am dat seama că nu îmi plăcea ce fac, nu mai câștigam ca pe vremuri, iar viața mea era de fapt lumea spectacolului. Așa că am plecat la București”.

Viața boemă a lui Vasile Enișor este una de poveste. Mai ales că, orice ar fi făcut și oriunde s-ar fi dus, nu putea sta departe de lumea artiștilor. A jucat timp de șapte ani, alături de papagalul Trandafir – un alt Trandafir care a murit demult, rolul flașnetarului în celebrul spectacol "Tache, Ianche și Cadâr" al Teatrului Național, cu distribuția sa de aur, Radu Beligan, Gheorghe Dinică și Marin Moraru. Iar marii actori Ștefan Iordache și George Mihăiță i-au fost și sunt cei mai buni prieteni. Filosofia sa de viață este simplă, în ciuda spectaculosului din existența sa: „Eu sunt mereu aici, muncesc în timpul zilei, iar seara mă plimb pe străzi, cu flașneta și papagalii mei. Nu oblig pe nimeni să cumpere bilețelele, să facă poze, să se amuze…. Fiecare face ce vrea, pentru că viaţa merge înainte pentru toată lumea“.

           

*Flașneta (denumită și ”caterincă”) este un instrument muzical asemănător unei orgi cu mici dimensiuni, acționat manual cu o manivelă; a apărut Europa secolului XVIII, mai întâi în Italia, apoi a devenit apoi foarte populară în Franța, în timp ce în România, mai ales prin Bucureștii anilor interbelici, muzicanții ambulanți  făceau parte din peisaj. Flaşnetarii aveau o breaslă care număra în jur de 15 persoane şi un atelier pentru fabricarea ”sulurilor” de cântece pe care le introduceau în flaşnetă. Exista un șef care scria bilețele, împărțite în răvașe cu mesaje pentru femei și pentru barbaţi. „Flașnetarii duc în cutia lor cu muzică daruri pentru naivi, pentru fetişcane amorezate și pentru văduve cu speranţe…” – nota ziarul „Ilustrațiunea română” din 1938.

Evenimente

Abonare Newsletter

Contact

Mesaj de contact



  • Pentru proiectele ”Împreună de-o viață. Aniversarea Căsătoriei 25, 50, 75 ani” / ”Lumina ochilor, cea mai importantă. Ochelari pentru vârsta a treia” / ”Vieți Centenare” / ,,Învinge cancerul colorectal. Un test pentru viață”:
    Birou de Relații cu Publicul: Bdul. 1 Mai nr. 28 (cartier Drumul Taberei), sector 6
    Program: Marţi şi Joi, între orele 9.00 - 16.00
    Mijloace de transport în comun: Troleibuze: 69, 90, 93 / Autobuze: 126 (Stația STB ”Drumețul”)
  • Bdul. 1 Mai Nr. 28 (cartier Drumul Taberei), cod 061632, sector 6, București

    Program Audiențe Director General: Vineri, în intervalul 12:00 – 14:00 (cu programare prealabilă)


  • Relații cu Publicul: 0785.199.197, 0786.980.726, 0784.253.108

  • Comunicare și Relația cu Presa: Oana Georgescu - 0786.977.750

  • Email:  contact@cs-mb.ro

  • Email:   presa@cs-mb.ro

Parteneri

#
#
#
#